Chiar dacă nu e la fel de spectaculos precum alte turnuri prezentate deja Turnul cu Ceas ❤ găzduit de clopotniţa bisericii ortodoxe Sf. Mina  din Bucureşti, a reuşit să se impună ca un reper pentru bucureşteni şi nu numai. sf mina BucureştiBiserica „Sf. Mina“ aduce, în plin centrul Capitalei, în forfota şi tumultul specifice unei metropole, o oază de linişte şi spiritualitate pentru toţi cei care vin zilnic să-şi stingă setea veşnic nepotolită după Dumnezeu, din apa vie a Duhului Sfânt prin rugăciunile sfinţilor.Cercetând trecutul acestei biserici şi descifrând cele două pisanii din biserică – prima de deasupra uşii de la intrare şi cea de a doua din tindă – aflăm că acest frumos şi vechi lăcaş de cult datează din anii 1724-1725, de pe vremea domnitorului Nicolaie Alexandru Voievod, cei trei ctitori importanţi fiind: Ancuţa Brâncoveanu, sora Domniţei Bălaşa, mitropolitul Daniil al Ungro-Vlahiei şi paharnicul Vergu.Biserica poartă numele de „Sf. Mina – Vergu“, pentru că „este zidită de boierul Vergu şi Ancuţa Doamna, iar acest Vergu este boierul pe care Constantin Brâncoveanu îl întrebuinţa în cele mai grele misiuni diplomatice la Constantinopol şi care a donat terenul pentru construirea bisericii şi a contribuit cu bani la ridicarea ei, fiind şi el locuitor în această parte a Bucureştiului“ – am aflat din „Istoria Bucureştilor“, scrisă la 1899, de către I. Ionescu Gion. Iar despre Domniţa Ancuţa, acelaşi istoric afirmă că „a fost fata lui Constantin Vodă Brâncoveanu, măritată cu Enache Văcărescu, iar Văcăreştii au locuit, în secolul trecut, prin vecinătatea bisericii“. Cât priveşte pe mitropolitul Daniil, tot I. Ionescu Gion consemnează faptul că înaltul ierarh „a contribuit cu toată cheltuiala la zidirea din temelie şi înfrumuseţarea bisericii“. Dovadă în acest sens este chiar denumirea dată străzii în anul construcţiei, respectiv cea de „Mitropolitul D. D. Daniil“, denumire purtată mai bine de un secol, de la 1725 până când a fost schimbată în „Tudor Vladimirescu“.Strada C. F. Robescu poartă numele fostului primar al oraşului Bucureşti, care a trăit între anii 1841-1919 şi a fost enoriaş al Bisericii „Sf. Mina – Vergu“. El este cel care, în anul 1900, în vremea preotului paroh Grigore Popescu, a refăcut biserica din cărămidă, în formă de corabie, cu două turle, şi a acoperit-o cu solzi de tablă, aşa cum se prezintă şi astăzi, în frumosul stil brâncovenesc. Tot în 1900, a fost executată pictura murală de către preotul Vasile Damian, restaurată, ulterior, în stil bizantin, de către pictorul Moscu. Sfinţirea bisericii s-a făcut de Anul Nou, în 1901.De-a lungul celor aproape trei secole de existenţă, biserica a mai avut parte de reparaţii şi restaurări, după distrugerile ce i-au fost provocate la incendiul din 1874 şi la cutremurul din 10 noiembrie 1940.Mai aproape de vremurile noastre, în anii 1980 -1981, sub păstorirea preotului Alexandru Leu, se realizează în întregime repictarea în ulei a bisericii de către pictorul Gheorghe Busuioc, pictura bizantină iniţială executată de preotul Damian şi restaurată de pictorul Moscu fiind foarte degradată. Tot din iniţiativa preotului Leu, vechiul iconostas este înlocuit cu unul sculptat de Constantin Moroiu în anul 1991. Acelaşi meşter realizează, în anul 1993, baldachinul pe care sunt aşezate moaştele Sf. Mare Mucenic Mina. Pentru confecţionarea stranelor şi a tronului arhieresc s-a apelat la renumiţi meşteri din Vânători – Neamţ. Iniţial biserica a avut hramul „Sf. Dimitrie“ şi „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“. După refacerea bisericii la 1874 şi aducerea sfintelor moaşte ale Marelui Mucenic Mina, împreună cu icoana făcătoare de minuni, lăcaşul de cult a primit şi hramul Sf. Mucenic Mina.„După cum este cunoscut din cronicile timpului – ne-a spus părintele paroh Gheorghe Ispas – în anul 1874, o mare parte din Capitală a ars în urma unui incendiu, care a cuprins 12 biserici din oraş. Printre acestea a fost şi biserica ctitoriei familiei Stelea. Pompierii, jandarmii şi locuitorii care au venit să stingă focul şi să salveze odoarele bisericii au observat că la catafalcul de la catapeteasmă, unde era mult jar şi ardea focul, se afla o icoană de care flăcările nu se atingeau. Ei şi-au dat seama că este vorba de o minune a lui Dumnezeu. Atunci au luat icoana intactă, au cercetat-o şi au văzut că pe ea este chipul Sf. Mucenic Mina. De îndată au mers cu ea la Mitropolie, să spună despre minunea la care au fost martori, având dovada vie în mâini. Auzind cele întâmplate, mitropolitul a decis să fie trimisă icoana la ctitoria voievodală a Ancuţei Brâncoveanu, respectiv la biserica noastră. Ea este şi astăzi aşezată lângă catapeteasmă, dar în partea dreaptă, cum privim către altar. 4-Ceas-biserica-Sf.-Mina-BucurestiDupă aşezarea icoanei în biserică, în acelaşi an, preotul paroh de atunci a făcut demersuri către ţara Egiptului şi a reuşit aducerea, într-o casetă specială, a unor părticele din moaştele Sf. Mina, pe care le-a pus într-o raclă mai mare executată în anul 1941 în atelierele Armatei cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Racla este aşezată în partea stângă a bisericii, la care se închină credincioşii, iată, de aproape trei sute de ani“. Aşadar nu rataţi Turnul cu Ceas ❤ de aici din capitala României Bucureşti !!!

Anunțuri