Recunosc că am fost la Iaşi şi am vizitat Catedrala Mitropolitană Sf. Parascheva, dar numai acum cu  prilejul  acestui blog al meu, am obervat că are Turn cu Ceas ❤ şi chiar două. Actuala Catedrală mitropolitană, construcţie monumentală din veacul al XIX-lea, este situată într-un perimetru plin de mărturii privind reşedinţa mitropoliţilor Moldovei. „Maică a bisericilor” şi „maică a Patriei”, după numirea plină de iubire ce i-a fost dată de primii ctitori, Mitropolia de azi are trei hramuri: Sfânta Cuvioasă Parascheva, Întâmpinarea Domnului, Sfântul Mucenic Gheorghe. Catedrala a fost construită pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici mai vechi: biserica Albă (sec. XV) , biserica Stratenia (sec. XVII) . iaşi
Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826) , însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.
Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţări europene de mare tradiţie creştină (Italia, Austria, Ungaria ş. a. ) . S-a lucrat intens până în anul 1841, în ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov. În 1842 mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun. Lucrările vor fi întrerupte. Totodată apar probleme serioase în legătură cu rezistenţa bolţii centrale, de mari dimensiuni. Se încearcă diferite soluţii, anii trec şi, datorită vitregiei vremurilor, biserica rămâne neterminată timp de aproape 40 de ani.
La stăruinţele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902) autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor la Catedrala din Iaşi. La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Refacerea planurilor bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. El adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai mici. Păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale.
Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune. Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest locaş prin donaţii de mare preţ, ca semn al recunoştinţei neamului pentru jertfele şi evlavia fostei capitale a Ţării Moldovei, „a doua mea capitală”, cum o numea suveranul. Pe placa de marmură care se află în partea dreaptă la intrare, în pridvorul Catedralei putem citi:
„Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-şi-şaselea, al regatului meu al şaselea, împodobindu-se şi înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare şi veşminte preţioase, precum şi cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite şi închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălţarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soţii Elisabeta şi a urmaşilor noştri. . . „.  Experimentatul pictor bucureştean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la vârsta deplinei maturităţi artistice, împodobeşte catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate de influenţă renascentistă. iac59fi-catedrala-iasi.jpgRespectând canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arată însă deschis influenţelor picturii occidentale, pe linia noutăţilor căutate de pictura bisericească românească în sec. al XIX-lea. Atât în realizarea celor 4 scene biblice de pe bolţile navei centrale cât şi în zugrăvirea chipurilor de sfinţi şi în alcătuirea compoziţiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factură italiană, pe care artistul îl cunoscuse în anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizează, astfel, un inspirat echilibru între pictură şi stilul arhitectonic.
Catedrala trăieşte mereu în lumina Învierii, prin râurile de apă vie ale rugăciunii. Odor de sfinţenie, izvor de speranţă şi mângâiere sufletească, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse aici de la Mănăstirea Trei Ierarhi în anul 1889, sunt un dar de mare preţ pentru toţi credincioşii. Aşa că priviţi cu atenţie Turnul cu Ceas ❤ de aici de la impunătoarea Catedrală Mitropolitană din dulcele târg al Ieşilor !!!

 

Anunțuri