Întorcându-ne în Moldova, în frumosul municipiu Bacău, descoperim un nou ❤ Turn cu Ceas ❤ găzduit de seculara biserică Sf. Nicolae. Biserica-catedrală „Sfântul Nicolae“, în forma actuală, aparţine primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Este un lăcaş de cult cu o valoare inestimabilă, un monument de spiritualitate şi cultură definitoriu pentru identitatea sufletului românesc de pretutindeni şi o carte de vizită a comunităţii băcăuane. Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Bacău este o enorie emblemă în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, pentru tradiţia istorică şi liturgică. 
Oamenii din Târgul Bacăului au ridicat la început o biserică mică din lemn, aşezată pe o fundaţie din piatră de carieră. Un veac mai târziu, în secolul XVI, pe aceste temelii se ridică o altă biserică, atribuită ctitorilor de breaslă, negustorilor şcheieni sau braşoveni. Uliţa Şheia, care a existat până nu demult în partea de nord a bisericii, vorbeşte despre acest adevăr istoric. În 1661 biserica devine pustie şi chiar primeşte denumirea de „Biserica pustie“. Va avea apoi statut de metoc al Mănăstirii Agapia. Din însemnarea iconomului Constantin Iutzescu, făcută pe un Pidalion (ediţie de la Neamţ, 1844), reiese faptul că biserica veche a fost demolată, ridicându-se una nouă, de către meşterul transilvănean Ioan Făgăraş. Piatra de temelie s-a aşezat în 1839, primind veşmântul sfinţirii nouă ani mai târziu, din mâna episcopului Veniamin Roset. 
S-a construit prin contribuţia deosebită a epitropului Pavalache Cristea, cunoscut în istoriografia timpului ca „înnoitor de biserici“. În 1848 s-a turnat şi un clopot de 508 kg, în vecinătatea bisericii, care se păstrează şi astăzi în patrimoniul acesteia. În 1871 în incinta bisericii s-a ridicat un paraclis pentru necesităţile pastoral-misionare ale parohiei. De-a lungul timpului biserica a beneficiat de mai multe intervenţii, cea mai însemnată datând din anul 1888, când a fost acoperită pentru prima dată cu tablă. Au urmat mici restaurări în anii 1958, 1963, 1972. A avut de suferit în urma cutremurelor din 1934 şi 1977 şi mai ales de pe urma incendiului din 10 iunie 1976. Structura arhitecturală exterioară a sfântului lăcaş băcăuan se caracterizează prin ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură compozită, care odihnesc pe un soclu masiv ce conferă edificiului un caracter maiestuos de o severă eleganţă. În interior se constată o tendinţă de monumentalizare a volumelor şi de tratare unitară a lor prin amplificarea dimensiunilor. 
Lucrările din marmură ce împodobesc biserica sunt deosebite. Sunt de admirat soleea în trepte, masa sfântului altar, placajul de pardoseală, iconostasele mici, proscomidiarul, pisania. Proiectat şi realizat într-o unitate stilistică deosebită, întregul mobilier apelează la un repertoriu motivistic de sorginte tradiţională, cu trimiteri dese la repertoriul de motive al sculpturii bisericeşti din secolul al XVIII-lea. Pictura murală a bisericii este realizată în stil neobizantin. De dată recentă sunt ultimele înnoiri aduse bisericii, dintre care enumerăm crucile aurite de pe turle, cinci clopote turnate la Innsbruck, în Austria, restaurarea totală a acoperişului şi învelirea bisericii cu tablă de cupru, tâmplăria interioară şi exterioară, înlocuirea întregii instalaţii electrice, urmând a se schimba şi cea termică. În prezent, la biserică se realizează repictarea în tehnica mozaic a frescelor exterioare, renovarea şi restaurarea faţadei. Aşa că ❤ Turnul cu Ceas ❤ de aici din municipiul Bacău vă aşteaptă şi pe dumneavoastră să îl vizitaţi !!! 🙂
Turnul cu Ceas Bacău 2
Turnul cu Ceas 